Vinovații crizei bugetare: „Ideea de deficit și de datorie este asociată cu măriri poate nenecesare de salarii și pensii”
Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, principalii...
Giorgiana Radu-Avramescu: Ei
o teamă mă cuprinde uneori, e ca un vis urât, venit din urmă, parcă dar, ce noroc că ei, ei, cei puțini și sinceri, cu grijă, de mână mă cuprind cu vorba dulce, nu cea de dus, ci clară, ei îmi arată calea doar spre răsărit, spre orizonturi ce nu-mi sunt la vedere, pe care
Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (175)
Dragul meu, bun găsit! Nu ți-aș fi scris azi, dar trecutul, prin ale lui toate, mă ajunge negreșit. Nu te-aș fi căutat să-ți povestesc ziua bogată în activități diverse și bucuria vizitatorilor la Muzeul Pietrei, însă un scurt moment al zilei m-a purtat în trecut, în prezent și-n ceea ce știu că urmează. Zidurile din
Giorgiana Radu Avramescu: Destinul unei vrăbii
am fost un guguștiuc, apoi, o vrabie distinsă, am fost un ins banal, o insă, doar cu vise ținte înalte nu-ndrăzneam, până ce-un vas impunător ce-a acostat la mal, m-a tras subtil, îmbietor și tandru m-a absorbit spre inima oceanului, mi-a arătat lacul mai întâi, apoi mi-a desenat și marea, până ce mare-am devenit mi-a
Giorgiana Radu-Avramescu: La răscruce de … gânduri
am purtat mulți copii în brațe, în ani și ani i-am ocrotit, copii ai bucuriei și speranței, chiar și copii ai unei tragedii îi port și azi, pe unii dintre ei, îi duc mai greu, îi car nițel și simt acut tot mai adesea, că mult n-am să mai pot, chiar de suplețea li-i de
Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (176)
Bun găsit, dragul meu, plecat din veșnicia pietrei în veșnicii intangibile! Dintre pietrele noastre te salut. În carnea lor de calcar dai de suflet. În suflet găsești căldura amintirilor adunate în zeci de ani, în sute de ani, de anotimpuri prin care au trecut, pe care le-au adunat în tăcere, în cumințenie. Dintre pietrele acestea
Giorgiana Radu-Avramescu: Între măști, omul – actor
măști vesele, măști triste, chipuri bine mascate ale tragediei, ale nedumeririi și chiar ale iubirii multe înfățișări poartă, își asumă un actor însă există o clipă, o clipă a adevărului, când, actorul, de roluri se dezbracă, când haina închipuirii o lasă deoparte și-l descoperi așa cum e, cum simte secunda în care fără să-l fi
Giorgiana Radu-Avramescu: Disoluția amintirii
ca o felie de gheață, ca un aisberg, amintirea, desprinsă din calotele glaciale a tot ce-a fost, ce n-a fost și-ar fi putut să fie ca un aisberg, amintirea sărutului iscat, sărutului neîncheiat la butoniera întâmplării ca un aisberg, amintirea, se desprinde încet, se rupe din trecut, din prezent, din închipuiri fără
Giorgiana Radu-Avramescu: Judecați fără vină
judecați fără păcatul comis, doar pentru felul de a fi altfel decât în conduitele prăfuite de vreme și vremuri judecați fără vină, judecați pentru zâmbet și cuvânt judecați pentru bucuria de a fi judecați pentru vârstă și înfloriri subite, de o clipă, după nori apăsători și ploi nesfârșite judecați aspru,
Giorgiana Radu-Avramescu: Gânduri, cu și fără rimă (posibil titlu de carte)
gânduri dulci, gânduri amare, gânduri cu iz de amintire, de răzvrătire, de ocrotire a tot ce bun și frumos a fost, a tot ce bun și frumos există gânduri, cu și fără rimă așezate sub titlul dăruirii de sine gânduri ce traversează munți și oceane de împliniri și eșuări pe mările întinse ale continentelor dragostei,